sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Noapte buna , maestre !

  Vineri...5 noiembrie 2010 . Parea o zi normala de toamna...nu a fost insa sa fie din pacate.

 Dupa cateva atacuri care parca ii prevesteau sfarsitul , in aceasta dimineata marele poet roman Adrian Paunescu s-a stins.

 Inca o stea ce s-a stins , inca o calimara ce s-a spart .

  De-alungul vietii sale acesta a scris nenumarate poezii , versuri frumoase care parca iti mangaiau sufletul.

   S-a dus Florian Pitis , s-a dus Gheorghe Dinica...iata ca acum un alt mare artist al Romaniei ii urmeaza in lumea artistilor de dincolo.

 Pentru ca acestia sunt adevaratii artisti ai Romaniei , oameni care chiar merita respect , nu cei ce sunt acum pe TV , toate proastele si toti poponarii.

  Mai jos va prezint cateva versuri din oceanul nesecat de rime al celui ce a fost Adrian Paunescu...


        

Enigmatici si cuminţi

Terminîndu-şi rostul lor

Lîngă noi se sting şi mor
Dragii noştri, dragi părinţi.
Cheamă-i Doamne, înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost
Şi fă-i tineri cum au fost 
Fă-i mai tineri decît noi.



Pentru cei ce ne-au făcut 

Dă un ordin, dă ceva
Sa-i mai poţi întîrzia
Să o ia de la-nceput.
Au plătit cu viaţa lor 
Ale fiilor erori
Doamne, fă-i nemuritori 
Pe părinţii care mor.



Ia priviţi-i cum se duc

Ia priviţi-i cum se sting
Lumînări în cuib de cuc
Parcă tac şi parcă ning.
Plini de boli şi suferinţi 
Ne întoarcem în pămînt
Cît mai sîntem, cît mai sînt,
Mîngîiaţi-i pe părinţi.



E pămîntul tot mai greu

Despărţirea-i tot mai grea
Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Dar de ce priviţi aşa 
Fata mea şi fiul meu
Eu sînt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.



Sărut mîna, tatăl meu!

Sărut mîna, mama mea!
Rămas bun, băiatul meu!
Rămas bun, fetita mea!
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetïţa mea!


       DUMNEZEU SA TE ODIHNEASCA IN PACE , MAESTRE ! 


2 comentarii: