Noapte buna , maestre !

  Vineri...5 noiembrie 2010 . Parea o zi normala de toamna...nu a fost insa sa fie din pacate.

 Dupa cateva atacuri care parca ii prevesteau sfarsitul , in aceasta dimineata marele poet roman Adrian Paunescu s-a stins.

 Inca o stea ce s-a stins , inca o calimara ce s-a spart .

  De-alungul vietii sale acesta a scris nenumarate poezii , versuri frumoase care parca iti mangaiau sufletul.

   S-a dus Florian Pitis , s-a dus Gheorghe Dinica...iata ca acum un alt mare artist al Romaniei ii urmeaza in lumea artistilor de dincolo.

 Pentru ca acestia sunt adevaratii artisti ai Romaniei , oameni care chiar merita respect , nu cei ce sunt acum pe TV , toate proastele si toti poponarii.

  Mai jos va prezint cateva versuri din oceanul nesecat de rime al celui ce a fost Adrian Paunescu...


        

Enigmatici si cuminţi

Terminîndu-şi rostul lor

Lîngă noi se sting şi mor

Dragii noştri, dragi părinţi.

Cheamă-i Doamne, înapoi

Că şi-aşa au dus-o prost

Şi fă-i tineri cum au fost 

Fă-i mai tineri decît noi.

Pentru cei ce ne-au făcut 

Dă un ordin, dă ceva

Sa-i mai poţi întîrzia

Să o ia de la-nceput.

Au plătit cu viaţa lor 

Ale fiilor erori

Doamne, fă-i nemuritori 

Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc

Ia priviţi-i cum se sting

Lumînări în cuib de cuc

Parcă tac şi parcă ning.

Plini de boli şi suferinţi 

Ne întoarcem în pămînt

Cît mai sîntem, cît mai sînt,

Mîngîiaţi-i pe părinţi.

E pămîntul tot mai greu

Despărţirea-i tot mai grea

Sărut mîna, tatăl meu!

Sărut mîna, mama mea!

Dar de ce priviţi aşa 

Fata mea şi fiul meu

Eu sînt cel ce va urma

Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut mîna, tatăl meu!

Sărut mîna, mama mea!

Rămas bun, băiatul meu!

Rămas bun, fetita mea!

Tatăl meu, băiatul meu,

Mama mea, fetïţa mea!


       DUMNEZEU SA TE ODIHNEASCA IN PACE , MAESTRE !